Un coltusor bun..

Eram tare obosita, dupa 2 zile de filosofie fortata, in care Hegel si Kant ma torturau fiecare cu teoria proprie a cunoasterii, m-am dus si la mall.. Da,da, am eu asa un obicei sa-ma rasplatesc dupa o mica victorie cu ceva material. De data am asta mi-am luat o rochita in stil casual, pe care sper sa am ocazii multe sa o imbrac. Si dupa ore in sir de stat in picioare (atit utm, cat si mall), n-am mai rezistat. Nu stiam unde sa ma asez ca mi astept sora.. in scurt timp, mi-am adus aminte de acel coltusor care are privire la viaduc si la o micutsa parte a chisinaului. Deci, m-am dus, stiind ca n-am sa procur nici o carte si ca am sa indur privirele super inganfate a personalului..
Am intrat intr-o atmosfera cu totul ALTA decat a mall-ului.. M-a uimit in primul rand muzica, care era la volum fr moderat, exact placut pentru a combina o lectura usoara.. M-am dus spre fotolii si am ramas placut surprisa ca nu eram singura care vroia sa profite d vedere si de fotolii confortabile. Muzica buna, chiar fr Buna. In plus in magazin era prezenta o penumbra, care permite luminii naturale sa cuprinda spatii mari, largi. Mi-am ales niste carti pentru a fi rasfoite si m-am confundat in alta directia a "SHOPPING MALLdova". Ce-i e placut, e ca mai exista un coltisor, o mica evadare din ceva super material. Plus, exista un cos de bauturi racoritoare fr necesare pentru fiecare si INCA un aparat Lavazza. Ei, cum zic moldovenii, maladets, Diverta, maladets!

A trecut un an...

Fix un an... ei bine, un an si 2 zile..Din toate scenariile posibile, asta e cel care cu desavarsire nu vroiam sa-l admit ca o varianta posibila. Acum un an, eram alta, eram naiva si plina de planuri marete. Mi-am construit din bancile liceului, un viitor aproape perfect.. Un viitor care credeam ca o sa vina si o ma transforme dintr-o ratusca, intr-o lepabada aproape perfecta. Asachi nu-i, colegele si prietenele mele nu sunt, Europa e departe, in schimb Chisinaul e foarte aproape. Viata de scoala si toate iluziile s-au dus intr-o rapa fr dureroasa. Mie greu sa afirm ca n-as schimba nimic, din ce-am facut, intru-cat n-am puterea sa prevad ce-ar fi fost, DACA... "Daca" e un cuvint foarte dureros.. Cantecul care l-am atasat a capatat alte conotatii. El desemneaza o perioada fr frumoasa, pe care as retraio din nou si din nou, fara sa schimb NICI O ZI, NICI Un CHIUL.. Ma tin minte, anul trecut cand pe 31 mai, il auzeam si zambeam la lacrimele colegelor mele, ma gandeam ca nimic nu se sfarseste, ci tocmai se incepe.. Acum, abia imi tin ochii uscati.. ANi de aur, nu de bronz, nu de argint, ANUME de Aur..